joi, 3 decembrie 2009

Vise amanate

Imediat ce am inteles ca nu am destui biti pentru o memorie de medic, m-am gandit cum altfel as putea fi utila societatii, si am inteles ca a produce este mult mai bine decat doar a comercializa. De ce? Asta face subiectul contabilitatii , nu a eseului meu de astazi .
Asa ca am incercat sa produc tot felul de lucruri ....Am inceput cu hainutele pentru copiii mei, stiut fiind ca hainutele de copii sunt foarte scumpe, am reusit sa croiesc niste camasute si pantalonasi de uz casnic, cele care le purtau copiii toata ziua si mai mult pe dedesuptul celor frumoase, cumparate.
Am facut astfel o mare economie la bugetul familiei si am avut o mare multumire sufletesca pentru ca mi-am imbracat copiii cu lucruri cusute sau crosetate cu fir de ata impletit cu fir de suflet.
Tot cu gandul la produs mi-am luat primele oua pe care l-am clocit la incubatorul unui prieten, stiam povestea cu tarancuta care se gandea ca din zece oua o sa-si faca ferma de vaci , hihihi.
N-am spart ouale dar n-am incherbat nici ferma pentru ca intr-o toamna noiembrie, cand ne-am mutat din colonia muncitoreasca in care mi-am inceput casnicia , am mutat puii in saci de plastic cu portbagajul masinii si , bietul septel scos de Stamarie , viitorul fermei mele de pasari , s-a sufocat , ajungand prea timpuriu friptura , dar ce fripura !!! Aceea a fost cea mai buna carne pe care am mancat-o vreodata pana acum, pui de trei luni , durdulii si fragezi, pregatiti repejor sa infrunte iarna, o minune culinara !!!
Nu m-am descurajat pentru ca gainile din prima serie isi scosesera pretul grauntelor pe care le mancau, si ele si purcelul pe care il cresteam in acelasi timp , cu surplusul de oua. Aflasera locatarii coloniei ca eu aveam oua gustoase si proaspete de vanzare, nu ca cele din pravalii, cu gust de peste de la furajele concentrate cu care erau indopate. Ouale mele erau oua de tara, cu galbenusul frumos colorat, ca o mandarina mica , am dat odata 3 oua in schimbul unui pui de somn pe care i l-am fript Alinei pe gratar. N-o sa uit niciodata ca l-a mancat direct de acolo, in timp ce se frigea pe a doua parte , hihihi, parca nu mai mancase de o saptamana, asa mult i-a placut carnita aceea de somnulet....si, spuneam ca nu -am descurajat sa cresc gaini, ba m-am gandit serios la prepelite, se zvonea pe atunci ca statul ajuta pe micii producatori care se incumeta sa creasca pasarelele astea simpatice...
...Si am incercat sa aflu in ce consta ajutorul si ce conditii trebuie indeplinite ca sa-l primesti . Era nevoie sa ai deja , depus gaj in banca, mai mult de jumatate din suma care o solicitai pentru miniferma de prepelite , iar imprumutul cu dobanda mica , asta era ajutorul de la stat, era oferit doar ca plata a unor utilaje cu care iti dotai ferme, utilaje noi cu care se gira de asemenea imprumutul...nici o sansa sa indeplinesc conditiile, asa ca , tinanad mortis sa fac o cura cu oua de prepelita copiilor de care se prinsese o tuse rebela la tratament, mi-am luat vreo 50 de prepelite cu banii trimisi de barbatu-meu din strainatate si le-am crescut intr-o cusca confectionata de un prieten tamplar....M-au umplut de oua si gainusele astea, de-au facut cura si altii pe langa copii, printre care bunica si nasii lor. Pe cand studiam afacerea cu prepelite am urmarit si pe cea cu ciuperci , legume, rame sau struti, dar pentru fiecare dintre ele mi-am dat seama ca-i nevoie de o mana de barbat la baza , care sa poata sa bata cuie in scheletul serei sau sa sape niste gropi in gradina, eu fiind preocupata cu spalatul si hranitul copiilor, nu ma puteam imparti in prea multe parti plus ca nu aveam forta necesara muncilor brute, Eram eu "barbata" dar nu suficient, hihihi, trebuia sa recunosc ca-s mai buna la alaptat decat la sapat sau la manevrat ciocanul....
Asa ca, rand pe rand , mi-au murit toate visele de a produce, de fapt n-au murit ci s-au mutat spre o parte a vietii in care copiii nu vor mai fi prioritatea principala, catre zilele de pensie , impreuna cu cartile necitite, zile in care nu voi mai fi smulsa din gradina sau din cotetul pasarilor ca sa ridic un copil cazut, sa verific vreo tema sau sa despart niste berbeci care au mereu de impartit ceva. Cu forta de munca voi sta mai rau atunci...dar sper sa le fie si copiilor drag sa ma ajute la construirea unor vise amanate...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu