Visez, deci exist !

Trecatorule, daca ai cheia si doresti sa intri, poti intra.
Id-ul de mess si parola le stii.
Visele se pastreaza mai bine daca sunt nefinalizate.

Casa Fortunei renaste

Destul cu bocitul, la urma urmei vine iarna, nu mai pot sta sub cerul liber, am nevoie de un acoperis , nu pot sta sa ma ploua necazurile si sa ma ninga tristetea asta rece.
O sa incerc sa-mi construiesc casa asa cum am inceput sa o visez: nici macar temelie nu-i voi face pentru ca o sa fie ca o sera, din material transparent , bun pentru protectia de intemperii si pentru patrunderea luminii. Va trebui sa aduc niste pamant din padure, mult pamant afanat si fertil.
Inainte insa trebuie sa-mi pun o soba care sa incazeasca sera, o soba cu rumegus ar fi buna, am aflat asta de la un vecin din satul meu care dintr-un solar a ajuns sa aiba vreo douazeci, in fiecare an isi dubla sau tripla numarul de solarii.
Si-a luat baiatul asta o nevasta cuminte si harnica de a reusit sa devina cel mai invidiat din sat.
Dintr-un om sarac ce fusese inainte de a se insura, si-a facut o familie model, cu copii harnici si ascultatori , carora le-a luat apartament in oras atunci cand a trebuit sa mearga la scoala acolo.
Dar cel mai admirabil este la el ca i-a invata pe copii sa-si ingrijasca singuri solarul, de mici le-a facut unul numai al lor , pe care sa si-l ingrijeasca si foloseasca cum ii taie capul. Si au avut copii bani de buzunar berechet din munculita lor, nu stateau sa se joace inutil cu altii, se jucau cu folos . Ah, cat de mult l-am admirat pe omul asta si pe nevasta lui !!!
Pacat ca nu am insistat atunci cand am vrut sa lucrez la ei , spuneau ca nu au nevoie de ajutor, ca se descurca in familie....dar tot am aflat unele lucruri despre solarii, hihihi, o sa-mi prinda bine acum la sera mea !!!
Dar o sa mai lucrez la sera si maine seara, acum trebuie sa culc copiii astia care nu-si gasesc rostrul....offff !!! Vise....

doar ganduri....

Libertatea e ca aerul . Orice incalcare a ei e ca o strangulare .Nu putem rezista prea mult fara aer.
Se spune ca libertate inseamna sa poti face orice atat timp cat nu deranjezi pe cineva. Dar oare asta inseamna sa te retragi din orice relatie de teama sa nu incalci libertatea cuiva?



Putem trai singuri? Singuratatea poate sa fie o solutie a respectului fata de ceilalti dar respectul fata de noi insine unde e in singuratate?

Teama de a nu dezamagi a solitarului ...
Dorinta refuzata solitarului....
Visele spulberate ale solitarului....
Rani nevindecate.

Vise amanate

Imediat ce am inteles ca nu am destui biti pentru o memorie de medic, m-am gandit cum altfel as putea fi utila societatii, si am inteles ca a produce este mult mai bine decat doar a comercializa. De ce? Asta face subiectul contabilitatii , nu a eseului meu de astazi .
Asa ca am incercat sa produc tot felul de lucruri ....Am inceput cu hainutele pentru copiii mei, stiut fiind ca hainutele de copii sunt foarte scumpe, am reusit sa croiesc niste camasute si pantalonasi de uz casnic, cele care le purtau copiii toata ziua si mai mult pe dedesuptul celor frumoase, cumparate.
Am facut astfel o mare economie la bugetul familiei si am avut o mare multumire sufletesca pentru ca mi-am imbracat copiii cu lucruri cusute sau crosetate cu fir de ata impletit cu fir de suflet.
Tot cu gandul la produs mi-am luat primele oua pe care l-am clocit la incubatorul unui prieten, stiam povestea cu tarancuta care se gandea ca din zece oua o sa-si faca ferma de vaci , hihihi.
N-am spart ouale dar n-am incherbat nici ferma pentru ca intr-o toamna noiembrie, cand ne-am mutat din colonia muncitoreasca in care mi-am inceput casnicia , am mutat puii in saci de plastic cu portbagajul masinii si , bietul septel scos de Stamarie , viitorul fermei mele de pasari , s-a sufocat , ajungand prea timpuriu friptura , dar ce fripura !!! Aceea a fost cea mai buna carne pe care am mancat-o vreodata pana acum, pui de trei luni , durdulii si fragezi, pregatiti repejor sa infrunte iarna, o minune culinara !!!
Nu m-am descurajat pentru ca gainile din prima serie isi scosesera pretul grauntelor pe care le mancau, si ele si purcelul pe care il cresteam in acelasi timp , cu surplusul de oua. Aflasera locatarii coloniei ca eu aveam oua gustoase si proaspete de vanzare, nu ca cele din pravalii, cu gust de peste de la furajele concentrate cu care erau indopate. Ouale mele erau oua de tara, cu galbenusul frumos colorat, ca o mandarina mica , am dat odata 3 oua in schimbul unui pui de somn pe care i l-am fript Alinei pe gratar. N-o sa uit niciodata ca l-a mancat direct de acolo, in timp ce se frigea pe a doua parte , hihihi, parca nu mai mancase de o saptamana, asa mult i-a placut carnita aceea de somnulet....si, spuneam ca nu -am descurajat sa cresc gaini, ba m-am gandit serios la prepelite, se zvonea pe atunci ca statul ajuta pe micii producatori care se incumeta sa creasca pasarelele astea simpatice...
...Si am incercat sa aflu in ce consta ajutorul si ce conditii trebuie indeplinite ca sa-l primesti . Era nevoie sa ai deja , depus gaj in banca, mai mult de jumatate din suma care o solicitai pentru miniferma de prepelite , iar imprumutul cu dobanda mica , asta era ajutorul de la stat, era oferit doar ca plata a unor utilaje cu care iti dotai ferme, utilaje noi cu care se gira de asemenea imprumutul...nici o sansa sa indeplinesc conditiile, asa ca , tinanad mortis sa fac o cura cu oua de prepelita copiilor de care se prinsese o tuse rebela la tratament, mi-am luat vreo 50 de prepelite cu banii trimisi de barbatu-meu din strainatate si le-am crescut intr-o cusca confectionata de un prieten tamplar....M-au umplut de oua si gainusele astea, de-au facut cura si altii pe langa copii, printre care bunica si nasii lor. Pe cand studiam afacerea cu prepelite am urmarit si pe cea cu ciuperci , legume, rame sau struti, dar pentru fiecare dintre ele mi-am dat seama ca-i nevoie de o mana de barbat la baza , care sa poata sa bata cuie in scheletul serei sau sa sape niste gropi in gradina, eu fiind preocupata cu spalatul si hranitul copiilor, nu ma puteam imparti in prea multe parti plus ca nu aveam forta necesara muncilor brute, Eram eu "barbata" dar nu suficient, hihihi, trebuia sa recunosc ca-s mai buna la alaptat decat la sapat sau la manevrat ciocanul....
Asa ca, rand pe rand , mi-au murit toate visele de a produce, de fapt n-au murit ci s-au mutat spre o parte a vietii in care copiii nu vor mai fi prioritatea principala, catre zilele de pensie , impreuna cu cartile necitite, zile in care nu voi mai fi smulsa din gradina sau din cotetul pasarilor ca sa ridic un copil cazut, sa verific vreo tema sau sa despart niste berbeci care au mereu de impartit ceva. Cu forta de munca voi sta mai rau atunci...dar sper sa le fie si copiilor drag sa ma ajute la construirea unor vise amanate...