marți, 24 februarie 2009

Ambianta

Locul pe care urmeaza sa ridic casa se afla la poalele unui munte , muntele Singur. Dupa ce casa va fi gata imi propun sa caut varful acestui munte.
De jur imprejurul muntelui e Padurea Zilelor, casa mea va straluci intr-un luminis de-al ei.
Nu departe de luminis se aude susurand paraul Speranta. Acolo e locul meu preferat de plimbare: cand merg in susul raului merg in cautarea timpului pierdut, cand merg in aval imi caut zilele pe care as putea sa le trec in Cartea Fericirii.Paraul Sperantei desparte lumea in care se afla casa mea de Lumea Larga, iar pe malul celalalt al paraului , chiar in dreptul casei , se afla Stanca Tu.
In fiecare seara merg la Paraul Speranta, stau pe un ciot de cedru , cu capul in palme si imi imaginez cum ar fi daca stanca asta ar vorbi si mi-ar spune :
-Draga mea, astazi mi-ar placea sa porti in par floarea asta albastra care a binevoit sa rasara aici langa mine.
Ah, as zbura de fericire , cand m-as intoarce in luminisul in care voi construi casa, si m-as ghemui sub eucaliptul infasurat in iedera (de el uitai sa va spun ca strajuieste luminisul) impreuna cu visele mele !!!

Casa Fortunei - schita

Cel mai greu e cand nu ai unde sa-ti adapostesti sentimentele , cand iti e refuzata iubirea e cel mai rau.
Ploi de ganduri navalesc peste tine si nu ai unde te ascunde de ele, nu ai unde fugi de prezent.
Ti se face atunci frig, si sufletul, ud pana la piele de ganduri,ar vrea sa gaseasca un refugiu , un loc unde sa se dezbrace de haine , sa le puna la uscat, iar el sa se incalzeasca la focul din semineu, sa asculte trosnetul focului si sa-i simta caldura.
Construiesc aceasta casa pentru a-mi fi refugiu de frigul ce mi-ar putea ingheta sentimentele. Sufletul meu fugar, umbland rebegit ca un paria, a gasit aici , departe de lumea dezlantuita , un loc adapostit de vanturile rele ale lumii si ferit de cutremurele vietii.