Cel mai greu e cand nu ai unde sa-ti adapostesti sentimentele , cand iti e refuzata iubirea e cel mai rau.
Ploi de ganduri navalesc peste tine si nu ai unde te ascunde de ele, nu ai unde fugi de prezent.
Ti se face atunci frig, si sufletul, ud pana la piele de ganduri,ar vrea sa gaseasca un refugiu , un loc unde sa se dezbrace de haine , sa le puna la uscat, iar el sa se incalzeasca la focul din semineu, sa asculte trosnetul focului si sa-i simta caldura.
Construiesc aceasta casa pentru a-mi fi refugiu de frigul ce mi-ar putea ingheta sentimentele. Sufletul meu fugar, umbland rebegit ca un paria, a gasit aici , departe de lumea dezlantuita , un loc adapostit de vanturile rele ale lumii si ferit de cutremurele vietii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu