Incerc sa-mi amintes de unde-mi vin principiile , radacinile sufletului meu.
Poate ca primul de care-mi amintesc cum mi s-a infiripat este principiul :"adevarul aduce cu sine increderea".
Am fost plamadita si crescuta cu principiul asta in vine. In copilarie, cand faceam cate o boacana tata imi zicea: "spune-mi exact ce s-a intamplat ca sa pot sa te ajut sa rezolvi situatia si sa pot avea incredere in tine".
De aceea pentru mine adevarul este legat de incredere si amandoua sunt principii "sine qua non" care, din pacate, mi-au fost insuflate dintr-o falsa corectitudine. caci, desi inteleptul meu tata ne spunea, de exemplu, ca fumatul nu e bun, si nu l-am vazut fumand decat o singura data , la mare suparare, am aflat abia cand a aflat si el ca are cancer pulmonar faptul ca a fost fumator inrait toata viata. Venea acasa mirisind a tutun dar ne spunea noua, copiilor ca miroase asa pentru ca se fuma la el in birou.S-a ascuns toata copilaria noastra de teama na nu indragim fumatul, mai tarziu insa nu s-a mai putut ascunde. Oare merita sa-ti incarci in felul asta constiinta pentru un rau cu gust placut si cu falsa senzatie de calmare ???
Oare cum l-as mai fi respectat pe tata daca-mi spunea ca fumatul ucide , fumand ???
Tarziu,cand m-am maturizat am inteles cat de relativ e adevarul si ca un adevar poate avea la baza lui o minciuna, fara sa se devalorizeze.
Vorba "faceti ce zice popa , nu ce face el" nu cred ca poate fi ascultata decat atata timp cat nu-l vezi pe popa pacatuind,caci in firea lucrurilor sta "ascultati de cel care face ceea ce zice nu pe cel care-si incalca propriile vorbe.
Si uite asa am ajuns la alt principiu de baza al meu: "respecta-ti promisiunea dar tine cont de circumstante" !!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu